Din neam în neam tradițiile se păstrează într-o formula sau alta. Amintirea a ceea ce a fost, seamănă cu darurile lăsate de străbunii noștri.

Traditii de Craciun

Se spune că simbolistica din spatele multor tradiții, cântece, ritualuri, basme, mituri ș.a. vorbesc despre adevăruri general valabile. Vorbesc despre suflet, evoluția și situația omului, despre modalități diferite de a ajunge la profunzimea lucrurilor.
Tradiția înțeleasă dincolo de apariția formală, poate fi o mică portiță înspre cunoaștere.

Sărbătorile de Iarnă sunt asemănate de multe ori cu sărbătorile care „ne provoacă” să fim altfel, să fim mai buni. Colindele, ritualurile, pregătirile premergătoare Crăciunului, și nu numai – sunt elemente ce contribuie la conviețuirea armonioasă în familie, între prieteni, între colegi și chiar între oameni necunoscuți nouă.
Planifici o excursie la Târgul de Crăciun Oradea? Descoperă aici cele mai bune OFERTE LA CAZARE

Crăciunul, „singurul cuvânt care semnifică Nașterea Domnului”, aduce după sine o mică superstiție ce numai străbunii probabil îi știu rădăcinile. Dacă un bărbat trece primul pragul casei în această zi este un „semn de bunăstare și sănătate pentru anul următor”. Acesta este un obicei conservat probabil cel mai bine în zonele rurale.

Însă, un obicei ce a traversat meleagurile de poveste și au ajuns și în urbele aglomerate, este colindatul. Acesta aduce prin versuri un mesaj mistic, de bunăstare și de conviețuire cu semenii noștri. Însă, premergător acestui moment se află o altă serie frumoasă de acțiuni întâlnite prin Bihor. Pe drum, se bate doba și se rostesc strigături specifice. La intrarea în curți, melodia de marș, doba și strigăturile sunt înlocuite de colinda de primire în casă („Sculați gazde nu dormiți/Vremea e sa vă treziți!”). Încă două-trei corinzi, jocul cu femeile din casă, apoi este cerută cinstea. […] Colinda de Crăciun se pornește de la cătunele mai îndepărtate.”

Bradul de Crăciun este un simbol al vieții, fiind așezat la început doar în centrul orașelor, iar mai apoi s-a introdus și în casele oamenilor.

Steaua din vârful bradului simbolizează steaua care s-a arătat în Betleem, cea care a vestit nașterea lui Iisus Hristos. „Nu doar Steaua este un simbol, ci întreg bradul. Forma triunghiulară a bradului, cu vârful în sus, ca o săgeată către Dumnezeu, ne aduce aminte că El este acolo sus. Culoarea verde simbolizează viața veșnică, acele care cresc în sus  seamănă cu mâinile împreunate care se roagă, luminile și lumânarile sunt luminile raiului […]”.

Feciorii neînsurați sunt și ei vizați în această sărbătoare. Ei sunt înzestrați cu sarcina de a umbla în grup cu Capra (sau Turca). Foarte veseli din fire, cu o costumație bine animată (de exemplu: masca este viu colorată, cu cap de lemn acoperit cu blană, cu coarne – de vită sau de berbec – de care vor atârna clopoței și panglici), flăcăii reproduc un joc magic. Capra este un personaj mut, exprimându-se doar prin dans și pantomimă, fiind pusă în diferite situații conflictuale. Caprei i se vor alătura: biraul (grăitorul), casierul, caii, crâjmarul, jidarii, dobașii, hididișii, corindătorii ș.a. Este vorba de un adevărat spectacol simbolic, vesel, ce are ca scop alungarea răului și atragerea binelui, sănătății și a norocului.

Ieslea este un simbol al nativității. Această tradiție vine din Evul Mediu și este introdusă de Sfântul Francisc D`Assise în timpul Crăciunului din anul 1223 la Greccio (Italia).

Planifici o excursie în Oradea? Descoperă aici cele mai bune OFERTE LA CAZARE

Iar exemplele de tradiții și obiceiuri pot continua, unele fiind diferite de la o regiune la alta a României. Un lucru este cert, obiceiul de a fi mai bun, din fericire, s-a păstrat până în zilele noastre într-o oarecare măsură.

Fotografii: Amazing Visuals